Vinovatia este o emotie complexa, dovada unui conflict interior intre dradoste si agresivitate. O resimtim atunci cand avem impresia ca am spus ceva rau sau ca am facut un gest care adduce un prejudiciu cuiva drag. Apare in jurul varstei de doi ani – doi ani si jumatate, in momentul in care copilul devine constient de dependenta fata de celalalt, de dragostea acestuia pentru el si de dorinta lui de a-l proteja impotriva impulsurilor agresive.
Capacitatea de a simti un anumit nivel de vinovatie, corespunzatoare situatiei care o declanseaza, este semnul unei maturitati afective si al capacitatii de a stabili relatii interpersonale sanatoase, in care predomina dragostea si dorinta de indreptare. Cand se intampla asta, aceeasta emotie nu creaza dificultati majore pentru elaborarea mental chiar o poate facilita pentru ca tine cont de nuantele relatiei. Totusi, vinovatia poate capata si proportii exagerate, ajungand sa copleseasca o persoana in legatura cu aproape orice aspect al vietii sale, desi, in mod obiectiv, aceasta nu are nimic sa-si reproseze. In astfel de situatii, vinovatia este insotita de anxietate, rezulta din refularea impulsurilor agresive aspru condamnate.