Stima de sine reprezinta modul in care fiecare se vede pe sine si, mai ales, felul in care simte si apreciaza acest lucru. Modelul stimei de sine este insusit foarte devreme, in copilarie, atat prin ceea ce face un copil, dar mai ales prin felul in care raspund cei din jurul lui, in special parintii, la ceea ce face acesta.
Din dorinta de a-si proteja copiii si de a-i feri de suferinte, unii parintii sunt hiperprotectori: “Nu faci bine, lasa ca stiu eu mai bine” sau “Esti prea mic / mica, ai timp sa faci asta toata viata”.
Stima de sine se construieste pe increderea in fortele proprii adica pe capacitatea noastra de a face unele lucruri. Atunci cand un copil reuseste un anumit lucru dupa mai multe esecuri, el va invata importanta lectiei a perseverentei, prin care se construieste atitudinea “eu pot face tot ceea ce imi propun”. Daca, insa, renunta dupa un esec sau mai multe, acest lucru ar putea sa-i influenteze, in timp, stima de sine. O stima de sine sanatoasa se dezvolta prin echilibrul dintre sentimentul de a fi capabil de a face ceva si sentimentul de a fi iubit si apreciat.
Un copil cu stima de sine crescuta se simte bine in grup si se bucura de interactiunea cu ceilalti. El isi cunoaste atat punctele tari, cat si pe cele slabe si le accepta. In fata unui lucru neasteptat, el va raspunde: “nu stiu asta”, “nu inteleg acest lucru”, dar va accepta provocarea.
Un copil cu stima scazuta evita, in general, sa incerce lucruri noi, renunta usor si are o toleranta scazuta la frustrare. In fata unei provocari, el va spune: “nu sunt in stare sa fac asta”, “nu pot”. Gandeste despre sine in termeni de genul: “ nu voi putea niciodata sa fac asta”, “sunt un prost” sau “oricum nimanui nu-i pasa de mine”.
Cum putem interveni ca parinti:
- Sa le oferim copiilor nostri un mediu familial sigur, in care sa se simta iubiti, acceptati si protejati. Copiii care traiesc in familii in care exista conflicte, violente sau abuzuri dezvolta, in timp, o stima de sine scazuta, devenind timizi si negativisti.
- Sa fim atenti la modul in care reactionam la rezultatele obtinute de copil. De exemplu, “sunt mandru / mandra de nota pe care ai luat-o” si nu “vezi ca poti, daca vrei (dar asa esti tu lenes / lenesa)”.
- Sa fim un exemplu pozitiv pentru copil. Un parinte care, la randul sau are o stima de sine scazuta va fi permanent exigent cu el insusi si neincrezator in posibilitatile de reusita ale copilului sau. In schimb, un parinte cu o stima de sine crescuta va fi mai tolerant si echilibrat in reactii, devenind astfel un exemplu pentru copil.
- Sa identificam si sa modificam convingerile exagerate ale copilului, in legatura cu perfectiunea, succesul si reusita.
- Sa il laudam de cate ori avem ocazia. In fiecare lucru, chiar gresit, exista ceva bun pentru care copilul merita sa fie laudat.
- Sa il incurajam sa nu se teama de experientele noi, din fiecare dintre acestea putand invata ceva nou. De asemenea, activitatile sau jocurile care incurajeaza cooperarea sunt de preferat celor care pun accentul pe competitie.
In concluzie, sa nu uitam ca o stima de sine sanatoasa actioneaza ca o armura in fata provocarilor vietii. Ea se construieste in copilarie, dar isi pune amprenta asupra modului in vom reactiona ca adulti. O persoana cu o buna stima de sine este mai rezistenta la presiuni, mai greu de manipulat, mai optimista si dornica sa experimenteze ceea ii ofera mediul. In opozitie, o persoana cu stima de sine scazuta se va simti nesigura in fata provocarilor, reactionand cu anxietate, retragere si frustrare.