Sunt momente in viata cand ne simtim coplesiti de un sentiment de teama care apare in prezenta incomprehensibilului sau supranaturalului. Ce frumos ar fi sa putem privi in viitor… sa ne cercetam viitorul… sa stim ce ne asteapta… Oare profetiile, premonitiile si presentimentele ne pot ajuta in acest sens?
Posibilitatea inchipuita de a intrezari viitorul este doar o licarire venind dinspre trecut. In opinia lui Wilhelm Stekel – cunoscut psihanalist, contemporan cu Sigmund Freud – privitul in viitor este doar o privire retrospectiva. Doar atunci cand ne analizam trecutul putem sa vedem ce viitor ne asteapta. Lucrurile care ne permit sa intrezarim viitorul s-au acumulat in trecutul nostru. Dorintele din copilarie ne hotarasc istoria ulterioara. In ceea ce ne priveste, putem prezice cu usurinta orice lucru dupa care tanjim si tot cu usurinta putem avea presentimente referitoare la lucrurile de care nu dorim sa ne ferim. Cu totii am putea sa ne citim de indata viitorul daca am putea sa ne intrezarim la viata emotiile din copilarie.
Cunoastem destul de putin despre lucrurile pe care le facem si chiar mai putin despre motivele pentru care le facem. Emotiile si sentimentele noastre pot fi intelese ca tensiuni care depun marturie despre existenta unor forte pe cale de a se maturiza. Chiar daca noi credem ca dirijam aceste forte, ca noi luam deciziile, noi doar acceptam deciziile “vointei interioare secrete”, asa cum o numeste Freud.
Sa gandim retrospectiv si sa vedem daca presentimentele nostre isi au, cumva, radacinile in trecut, in unele previziuni sumbre formulate de cei apropiati in privinta destinului nostru… Cati parinti exaperati de nazdravaniile odraselelor au spus ceva de genul: “Asta nu va sfarsi bine!”.
Ceea ce percem ca presentiment poate fi o doar intelegere interioara mai precisa. Ca atunci cand ne luam la revedere de la cineva drag si, privind cum se departeaza, apare ca o strafulgerare gandul ca nu ne vom mai vedea.
Si totusi, ce frumos ar fi sa putem privi in viitor!