lupta-cu-dependentaAtunci cand vorbim de dependente, ne gandim, de obicei, la alcool, tutun, droguri, desi putem fi dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de orice aspect al vietii noastre: jocuri de noroc, munca, mancare, relatii, chiar dragoste.

In literatura de specialitate, este folosit termenul de “adictie” (engl. “addiction”), cu inţelesul de dependenta, patima, inclinatie. Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un “obiect” care, atunci cand este retras provoacă repliere sau intensificarea simptomelor. Se caracterizeaza prin prezenta mai multor elemente: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect); perseverarea intr-un anumit tip de comportament; obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului.

Suntem tentati sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii noastre decat cu cantitatea de obiect (consumata sau traita). Granita dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data de prezenta suferintei psihice. Dependenta nesanatoasa are motivatii psihologice, iar identificarea lor este necesara pentru a o putea depaşi.

Dependentele pot aparea ca urmare a incercarii inconstiente de satisfacere a nevoilor neimplinite in copilarie si prin consolidarea anumitor credinte puternice dobandite in acea perioada. Cautam raspunsuri la intrebari precum: “cine sunt eu?”, “cine sunt ceilalti?”, “cum pot obtine ceea ce imi doresc in viata?”. Drama, desi neconstientizata, ne afecteaza gandirea, emotiile, alegerile si comportamentele. Miturile, rolurile si restrictii autoimpuse in copilarie pentru satisfacerea nevoilor de supravietuire isi au locul in aceasta drama.

Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre:

  • este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea;
  • creste riscul toxicomaniilor – alcool sau orice forma de drog;
  • tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la norma;
  • tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe fortele proprii si mai mult (supra)protectia societătii, a mediului sau a familiei;
  • ii împiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili;
  • faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de prizonierat intre soti, care indeplinesc prea putin unul fata de celalalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu.

Psihoterapia ne poate ajuta sa ne descoperim propriile resurse sa sa le folosim in avantajul nostru. Exista numeroase forme de terapie: individuala, de grup, de cuplu, de familie si de orientari diferite, potrivite fiecaruia dintre noi. Orice demers terapeutic pune in miscare un proces care cuprinde trei etape esentiale: a simti, a constientiza, a actiona.

Perceperea senzatiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezinta prima etapa a unui drum dificil, dar plin de satisfactii. Este important sa simţim placerea, dar si suferinta. Atunci cand nevoile importante (iubire, siguranta, libertate, afirmare) nu sunt satisfacute, se creeaza un dezechilibru interior semnalizat de catre instantele noastre psihice prin intermediul emotiilor, sentimentelor si senzatiilor. Atunci cand o nevoie nu primeste raspuns, corpul ne transmite semnale, uneori mai confuze (oboseala nejustificata, tristete, apatie), alteori mai precise (palpitatii in prezenta unei persoane autoritare).

Cea mai mare parte a tehnicilor terapeutice incearca sa descopere nevoile nesatisfacute. Dupa ce ne-am dat voie sa simtim, suntem gata sa luam cunostinta de problema noastra. Urmeaza, de asemenea, un drum lung, presarat cu impasuri (rezistente) si intoarceri. Unele persoane raman in stadiul constientizarii nevoilor, considerand ca este suficient sa stie care este problema pentru ca situatia sa se schimbe.

A ne pune in actiune inseamna sa actionam pentru modificarea propriilor comportamente,  pentru a creste puterea asupra mediului si pentru a gasi un raspuns adecvat nevoilor noastre. Ne imaginam solutii si schimbari, cantarim avantajele si dezavantajele, luam hotariri si actionam in consecinta. Insa, nu orice fel de actiune este eficienta: pentru echilibrarea nevoilor noastre interne  este nevoie sa reflectam asupra impactului actiunilor exterioare, “sa ascultam” rezonanta interna a acestora…