Ce sunt fobiile?
Fobia este frica exagerata si persistenta de un obiect sau situatie care, in mod obisnuit, sunt nepericuloase. Acesta teama determina tendinta de a evita situatiile respective, desi persoana realizeaza caracterul irational al fricii sale.
Fobiile se intalnesc sub mai multe forme:
Fobia sociala – teama intensa de situatii sociale in care persoana intra in contact cu alte persoane necunoscute sau nefamiliare, in care poate fi privita de altii si simte ca va fi pusa in situatii jenante si se va face de rusine.
Fobia specifica – frica marcata si persistenta, in prezenta (sau la anticiparea) unui obiect sau a unei situatii (ex. animale, insecte, inaltime, zbor, mersul la stomatolog, injectie, vederea sangelui, spatii stramte etc.).
Agorafobia – teama persoanei de a se afla in spatii aglomerate (magazine, piete, cinematografe, etc), de a calatori cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa.
Cum ne afecteaza viata?
In cazul fobiei specifice, expunerea la stimulul fobic provoaca o reactie anxioasa imediata care poate atinge cotele unui atac de panica. Persoana recunoaste ca frica sa are o baza irationala, cu toate acestea resimte o mare anxietate inainte de confruntarea cu o situatie de care se teme si poate ajunge sa faca orice ca sa o evite. Chiar daca reuseste sa se confrunte cu obiectul fobiei sale, se simte foarte anxioasa inainte de confruntare si extrem de tensionata pe parcurs. Dupa aceea, trairile neplacute pot persista daca se preocupa de cum ar putea fi judecata de catre ceilalti.
Persoanele care sufera de fobie sociala au tendinta de a-si exagera propriile greseli si de a crede despre ceilalti ca sunt foarte abili in public, in timp ce ei se simt foarte stangaci. Se pot teme de prezenta unor persoane necunoscute. Sau se simt anxioase cand trebuie sa se adreseze sefului sau unei autoritati. Cea mai cunoscuta fobie sociala este teama de a vorbi in public. Uneori fobia sociala implica si teama generala de situatii sociale cum sunt petrecerile sau alte intalniri publice.
Cu toate ca deseori aceasta tulburare este considerata sinonima cu timiditatea, cele doua sunt foarte diferite. Persoanele timide se pot simti foarte stanjenite in prezenta altora, insa nu resimt anxietate extrema la anticiparea confruntarii cu o situatie sociala si nu evita cu obstinatie circumstantele care ii fac mai constienti de sine. Dimpotriva, cei cu fobie sociala nu sunt in mod obligatoriu si timizi. Acestia se pot simti in general in largul lor alaturi de ceilalti, insa un anumit tip de imprejurare le poate provoca anxietate intensa. Fobia sociala perturba desfasurarea normala a vietii, afectand cariera si relatiile sociale. De exemplu, un angajat poate refuza o promovare din cauza ca nu poate sustine prezentari publice. Teama majora de un eveniment social poate debuta cu cateva saptamani inainte si simptomele ajung sa fie destul de dizabilitante.
Atacurile de panica sunt o caracteristica comuna a agorafobiei. Atacul de panica este un atac neasteptat de teama intensa si anxietate. Deoarece atacul de panica poate fi imprevizibil, pacientii se tem ca acesta sa nu apara cand se afla intr-un spatiu public. Astfel persoana poate incepe sa evite orice situatie in care ar putea apare un atac de panica.
In cazurile extreme, persoanele cu agorafobie pot deveni incapabile sa paraseasca locuinta daca nu sunt insotite de persoane de incredere.
Ce se poate face?
Daca obiectul fobiei este usor de evitat, persoanele afectate de fobie specifica pot sa nu resimta nevoia de a urma un tratament. Atunci cand, insa, fobiile perturba viata unei persoane, psihoterapia poate fi foarte utila.
In cazul a aproximativ 80% din cei afectati de fobie sociala simptomele sunt inlaturate cu ajutorul tratamentului care consta in psihoterapie sau medicatie sau o combinare a lor.
Fara tratament, agorafobia poate dura mai multi ani si se agraveaza in timp.
Multi dintre pacientii cu agorafobie pot avea si alte fobii. Agorafobia se trateaza medicamentos si psihoterapeutic.
In general, administrarea medicatiei este recomandata doar de catre medicul psihiatru, pentru o perioada scurta de timp. Renuntarea la medicatie se face treptat, pentru a nu exista riscul reaparitiei simptomelor de anxietate, intr-o forma mult mai grava.
Prin psihoterapie, clientul invata managementul anxietatii prin exercitii de respiratie si de relaxare si cum sa actioneze asupra convingerilor irationale care stau la originea tulburarilor sale. Invata sa se teama mai putin, ceea ce duce la diminuarea simptomelor si, in consecinta, la o interpretare si mai putin amenintatoare a situatiei. Daca la inceput totul se desfasoara cu efort constient, dupa un timp de exersare se formeaza un nou automatism prin care care reactioneaza mult mai adecvat fata de situatiile care inainte ii produceau anxietatea, fobia sau atacul de panica.