Teama de riscurile iubirii pot inhiba intimitatea, in timp ce increderea si dorinta de asumare a riscurilor o incurajeaza. Aparent, pare un paradox: persoanele independente sunt libere si se simt libere sa iubeasca, fiind mai capabile sa iubeasca profund si cu tandrete.
Intimitatea se naste intr-o atmosfera de incredere. Pentru a ne incredinta altuia avem nevoie de siguranta, deschidere, acceptare si congruenta. Ori de cate ori una dintre aceste calitati ale increderii lipseste, simtim (pe buna dreptate) ca nu putem avea incredere in celalalt. Persoanele implicate intr-o relatie de iubire sanatoasa pot conta pe prezenta partenerilor, se simt in siguranta si acceptate, se pot deschide catre ganduri, sentimente si diferente.
Apartinandu-si unul altuia intr-un mod sanatos, partenerii coopereaza in crearea unei atmosfere de incredere, respect si siguranta care sta la baza intimitatii reale. Relatiile care ne permit sa ne manifestam asa cum suntem stimuleaza apropierea. Simtindu-ne liberi sa fim imperfecti, ne asumam riscul de a experimenta si perfectiona, ceea ce creste probabilitatea pastrarii unei relatii. Intimitatea devine profunda atunci cand este insotita de increderea deplina.
Uneori, neincrederea in unele persoane din jurul nostru este justificata, insa daca avem incredere in propriile noastre perceptii si in noi insine, putem face diferenta intre cei pe care ne putem baza si cei pe care nu putem conta (oricum, nimeni nu este perfect!). Este important sa ne asumam riscurile iubirii intime si sa fim dispusi sa ne recunoastem deschis incongruentele, devenind, astfel, credibili si demni de a fi iubiti, la randul nostru.
Cand suntem implicati intr-o relatie sanatoasa, ne simtim conectati la viata si la tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Stim in cine sa avem si sa nu avem incredere si suntem dispusi sa descoperim lucruri noi. Putem depasi credintele si prejudecatile care ne tin in defensiva si putem face fata dezamagirilor si suferintei. Sentimentul apartenentei poate exista in moduri diferite, nu doar intr-o relatie de cuplu.
Un demers psihoterapeutic ne ofera ocazia sa ne examinam rolurile in cadrul relatiei, sa ne distantam psihologic pentru a fi impreuna intr-o relatie in care dragostea si libertatea exista simultan. Invatam sa ne asumam nevoia de iubire si riscurile vulnerabilitatii. Devenim constienti ca nu avem nevoie de ceilalti pentru a supravietui si ca viata, desi uneori este nedreapta si grea, este si frumoasa.