Psyche era cea mai mică dintre cele trei fiice ale regelui din Creta. Era atât de frumoasă, încât oamenii veneau de pretutindeni să o vadă și să o admire, uitând-o pe Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții. Aceasta, înfuriată și geloasă, îl cheamă pe fiul ei, înaripatul Eros, poruncindu-i să o vrăjească pe Psyche astfel încât nimeni să nu o mai iubească și să o facă să se îndrăgostească de o ființă decăzută, de un monstru. Eros îşi pregăteşte săgeţile fermecate şi porneşte să îndeplinească dorinţa mamei sale. Ajuns la Psyche, face prima parte a vrăjii, dar căutând o săgeată să o ţintească cu fiere şi otravă se înţeapă la deget, iar iubirea pentru fată îl cuprinde imediat. Nu mai poate însă să rupă prima vrajă, ce poate face este să nu mai otrăvească. Cu gândul doar la Psyche, Eros se întoarce în Olimp.

Timpul a trecut şi peţitorii care mai demult se îngrămădeau la poarta palatului regelui din Creta acum o priveau pe Psyche cu ochi reci. Îngrijorat, regele merge să caute sfat la oracolul lui Apolo, unde află că lui Psyche îi este sortit ca soț un monstru, o fiinţă fără seamăn care zboară prin văzduhuri. Regele va trebui să o lase pe Psyche pe vârful unui munte, ca monstrul să-şi poată lua prada. Profund îndureraţi, părinţii ascultă dorinţa zeului şi-şi părăsesc fiica pe munte.

Nu peste multă vreme, Psyche este purtată de Zefir până într-o poiană, unde vede un palat măreţ. Fiinţe nevăzute o îndrumă în palat, spunându-i că totul este al ei, doar că există o regulă pe care nu are voie să o încalce: nu trebuie să-şi vadă soţul. O dată cu căderea nopții, Psyche este vizitată de soțul său necunoscut, care pleacă imediat ce se ivesc zorile. Și asta se întâmplă în fiecare noapte.

Într-o zi când Psyche se plimba prin poieni, aude în vale voci cunoscute. Erau cele două surori ale sale, care o căutau pentru a le duce veşti părinţilor lor despre fiica cea mică. Cu voia soţului, Psyhe îşi întâlneşte surorile, care văzând bogăția în trăia sora lor, sunt măcinate de invidie și o conving că soțul ei este, de fapt, un monstru înspăimântător, sfătuind-o să încalce regula impusă de soțul ei.

Ascultând de surorile sale, Psyche aprinde într-o noapte o lampă cu ulei şi priveşte faţa soţului adormit: era cel mai dulce şi mai frumos monstru din lume, Eros, cu părul auriu şi obrajii ca bujorul. Uimită de frumuseţea zeului şi dorind să-l atingă, o picătură de ulei încins cade pe pielea delicată a acestuia. Eros se trezeşte şi își dă seama ce s-a întâmplat. Îi strigă lui Psyche că nu venise încă momentul ca ea să îl vadă și dispare.

Afrodita, aflând ca Eros era căsătorit cu dușmanca ei, îi ia acestuia aripile și tolba cu săgeți și îl închide în casă. Între timp, Psyche, îndrăgostită de soțul ei și hotărâtă să îl recapete, pornește în căutarea acestuia. Cere ajutorul zeilor, mai întâi al Herei, însă aceasta nu o ajută. Merge apoi la Afrodita, dar zeița văzând-o cât este de frumoasă se înfurie și mai tare. Mai întâi cheamă două sclave, Grija și Întristarea, să o biciuiască. O pune apoi să aleagă dintr-o movilă înaltă de seminte, după aceea să îi aducă lâna de aur. Dragostea lui Psyche pentru Eros îi dă puterea de a suporta toate umilințele și de a îndeplini toate sarcinile. Apoi, Afrodita o trimite la Persefona, soția zeului Hades, să îi aducă o cutiuță cu un balsam, care să o facă pe zeiță cea mai frumoasă. Ajunge Psyche și în Infern și obține balsamul, însă pe drumul de întoarcere se gândește să desfacă cutia, din care iese un abur negru care îi aduce somnul fără sfârşit.

Eros vede toată întâmplare, fuge din palatul unde era închis și ajunge la Psyche, strângând aburul morții înapoi în cutie și fata se trezește. Apoi, merge în Olimp și îi cere îndurare lui Zeus. În ciuda împotrivirii Afroditei, conducătorul zeilor consideră că este momentul ca Eros să devină bărbat şi o face pe Psyche demnă de el: o transformă în zeiţă, menindu-le să rămână veşnic împreună în Olimp, acceptați de zei.

Astfel, iubirea romantică (Eros) și sufletul omenesc (Psyche) rămân uniți pe vecie.

Povestea de iubire dintre Eros și Psyche apare în scrierile lui Lucius Apuleius (123/123 d.Hr. – 180 d.Hr), se pare, cea mai completă relatare a acestui mit.

O descriere detaliată a simbolisticii prezente în poveste o putem gasi pe Mythologica.