emotile-si-sanatateaEmotiile sunt o componenta importanta in functionarea noastra fiziologica. Ele se deruleaza permanent in corpul nostru, ne impregneaza memoria, ne nuanteaza atitudinea fata de viata, ne influenteaza modul de a relationa si de a evalua experientele. Emotiile ne modifica starea interioara, informandu-ne despre ceea ce se petrece in profunzimile corpului nostru. Deoarece participa la reglarea tensiunii interne, emotiile sunt responsabile de confortul sau disconfortul nostru sufletesc. Paradoxal, noi suntem doar partial constienti de prezenta emotiilor, iar impactul lor asupra functionarii noastre fizice si psihice se produce adesea fara stirea noastra.

Emotiile fac parte dintre mecanismele care regleaza homeostazia, adica mentinerea unui nivel aproximativ constant al tensiunii interne, cat mai scazut posibil, pentru garantarea unei senzatii de bine si de calm. Mecanismele care regleaza homeostazia sunt organizate intr-o ierarhie, reactiile simple fiind integrate in procese tot mai elaborate. Din aceasta ierarhie, fac parte reglarea temperaturii corpului, semnalele de foame si de sete, sistemul imunitar, reglarea metabolicareflexele de fuga sau de atac in fata pericolului, comportamentele care vizeaza evitarea durerii si cautarea placerii. Reglarea afectiva se situeaza in varful ierahiei si are sarcina de a optimiza emotiile placate, responsabile pentru o stare de bine si de a minimize emotiile deranjante, care produc indispozitie. Rolul fundamental pe care il joaca in hoemeostazie necesita echilibrarea lor, pentru a permite crearea imaginilor necesare procesului imaginar in vederea crearii imaginilor mentale necesare procesului imaginar in vederea unei adaptari corecte. Asadar, sanatatea si echilibrul nostru depind de capacitatea noastra de a ne impaca cu emotiile, atat positive, cat si negative.

Reglarea afectiva constituie un element determinant in echilibrul emotional si in adaptarea la mediul inconjurator. Ea sta la baza unei stime de sine corespunzatoare in care predomina afectele pozitive in privinta propriei persoane (afectiune, tolerant, vitalitate, generozitate) si care confera o autonomie afectiva favorabila stabilirii unor bune relatii interpersonale. Persoanele care au esuat in reglarea acestor emotii nu obtin aceasta autonomie si dobandesc o slaba stima de sine, marcata de afecte negative (rusine, manie, furie, depresie). Relatiile lor sunt egocentrice, au nevoie de alte personae pentru a se linisti si a-si controla emotiile si se dovedesc prea putin capabili de solicitudine si de dragoste altruista. Reglarea afectelor negative ajuta la suportarea solitudinii. O manie prea intensa sau o rusine chinuitoare fac neplacute momentele de solitudine, din cauza temerii de a fi abandonat pe care o provoaca aceste emotii. O buna reglare a afectelor se reflecta si in stabilitatea dispozitiei si in capacitatea de revenire rapida din starile de detresa emotionala pentru regasirea unei linisti interioare. Ea permite, totodata, si inabusirea emotiei, oricat de inconfortabila ar fi ea, pe durata de timp necesara ca imaginarul sa-i gaseasca o solutie psihica.