Dreptul de a fi tristSuferinta poate alege cai diferite pentru a ne comunica faptul ca o parte din noi este ignorata si cere sa fie ascultata.Uneori, durerea morala domina si ia forma unei devalorizari intense, a unei culpabilitati si a unui sentiment covarsitor de neputinta. Persoana respective se copleste cu reprosuri, interesul ei pentru activitatile cotidiene se diminueaza sau chiar dispare, se instaleaza ambivalent, nu mai reuseste sa ia o decizie, sa se angreneze intr-o activitate, sa duca ceva la bun sfarsit. Atentia, concentrarea si memoria sunt afectate, sfera gandirii se restrange la ganduri negre care deformeaza perceptia de sine si perceptia asupra evenimentelor. In aceasta stare de tristete si letargie, persoana nu se mai recunoaste, se simte din ce in ce mai pierduta, este obsedata de ganduri legate de moarte; se contureaza, de asemenea, un tablou de simptome somatice: oboseala, pierderea apetitului, tulburari de somn, afectiuni digestive, cardiace si respiratorii.

Este firesc sa fim tristi atunci cand ni se intampla un necaz. Emotia este, in acest caz, justificata de situatie si, atunci cand ne ingaduim sa o traim, se produce un travaliu mental si suferinta se domoleste. In depresie, tristetea atinge cote foarte mari. Privit din exterior, intensitatea disperarii nu pare justificata de circumstantele exterioare.

Depresia nu apare de la o zi la alta. Adeseori, individul  a avut cu ceva timp inainte indiciile unei suferinte interioare de care nu a tinut cont. S-a straduit sa isi continue viata fara sa modifice nimic, in ciuda unei oboseli tot mai mari, a unei scaderi a interesului, a unei iritabilitati din ce in ce mai mari. Cu timpul, suferinta a devenit mai intense, fortele s-au epuizat, lacrimile au inceput sa curga fara motiv. Aceasta tristete imensa este un strigat ale fiintei noastre care ne obliga sa ne oprim si sa ne punem intrebari in legatura cu ce anume nu merge cum am dori in viata noastra.

Depresia este tulburarea mental cea mai raspandita la acest inceput de secol XXI, cunoscuta in toate civilizatiile si straturile sociale. Implica simptome psihice, dar, deseori, este insotita si de simptome somatic. Pe planul diagnosticarii, depresia este greu de definit pentru ca ea se poate prezenta sub diferite forme – poate aparea ca o entitate clinica in sine, dar se regaseste si printre simptomele celor mai multe dintre afectiunile mentale. Multe dintre persoanele care vin la cabinet constientizeaza aceasta stare depresiva, insa evaluarea si diagnosticarea se poate face doar de catre specialisti – medicul psihiatru si psihologul clinician.